Ghiocel

Din scoarța durerii a renăscut o rază a vieții
Cu petalele plecate, el nu poate privi spre cer, dar stă mărturie sufletului tău
Hrănit cu lacrimile de dor ale celor care au plâns inima ta
Tu care acuma ne veghezi din ceruri...Îmi lipsești

As fi vrut

As fi vrut sa va pot iubi pe toti, as fi vrut sa va pot privi cu aceiasi ochi dezmierdatori, sa va imbratisez cu aceeasi pasiune, sa va pot zambi fara teama...as fi vrut sa stiu, sa nu privesc prin ceata, sa aduc lumina in intunericul ratiunii mele si sa nu va otravesc cu veninul nesigurantelor mele...iertati-ma